De la evolución y del (escasu) caltenimientu del sufixu protorrománicu */-ˈjon-e/ n’asturianu
pdf

Pallabres clave

diachronic analysis
Romance comparison
Proto-Romance
suffixation análisis diacrónicu
comparanza románica
protorromance
sufixación análisis diacrónico
comparación románica
protorromance
sufijación

Como citar

CARBONNELLE, H. (2025). De la evolución y del (escasu) caltenimientu del sufixu protorrománicu */-ˈjon-e/ n’asturianu . Lletres Asturianes, (132), 6–24. https://doi.org/10.17811/llaa.132.2025.6-24

Resume

Esti trabayu tien por oxetivu estudiar la evolución del sufixu protorrománicu */-ˈjon-e/ n’asturianu modernu. Esti morfema tien una llarga historia: n’efeutu, pue reconstruise en pro- toindoeuropéu y en protoitálicu; ta atestiguáu enforma en llatín y tamién se pue reconstruir en protorromance gracies a la comparanza de les llingües romániques. El so continuador n’asturianu tien la forma «-zón» y alcuéntrase en dalgunes pallabres heredaes y creaciones idiorromániques. L’usu de la voz «dalgunes» podría sorprender equí, pero resulta qu’esti sufixu, mui prolíficu n’estaos llingüísticos anteriores, foi bien poco productivu a lo llargo de la historia de la llingua asturiana. Gracies a dellos llibros, pue constituise un corpus de pallabres terminaes pola secuencia gráfica <-zón> y estos lexemes puen llueu clasificase en diverses categoríes según el tipu llingüísticu al que perteneza caún y según la so relevancia pa esti estudiu. Esti enfoque permite ellaborar una llista curtia de voces analizables como derivaos en «-zón», llista que sirvirá de base pa l’análisis d’esti morfema dende una perspeutiva semántica, morfolóxica y morfosintáutica. La última parte d’esti estudiu centraráse en desplicar la baxa productividá y l’escasu caltenimientu d’esti sufixu, teniendo en cuenta, ente otros factores, la competencia exercida por otros sufixos asemeyaos formalmente y/o semánticamente.

https://doi.org/10.17811/llaa.132.2025.6-24
pdf

Referencies bibliográfiques

Adams, E. L. (1913). Word-formation in Provençal. Nueva York: Macmillan.

Alkire, T. & Rosen, C. (2010). Romance Languages: A Historical Introduction. Cambridge: Cambridge University Press.

Allières, J. (2001). Manuel de linguistique romane. París: Champion.

Benveniste, É. (1948). Noms d’agent et noms d’action en indo-européen. París: Maisonneuve.

Burdy, P. (2013). Die mittels -aison und Varianten gebildeten Nomina des Französischen. Eine Studie zur diachronen Wortbildung. Frankfurt del Main: Klostermann.

Cano-González, A. M. (2008). Estudios de diacronía asturiana. Uviéu: Academia de la Llingua Asturiana.

Cano-González, A. M. (2009). El habla de Somiedo (Occidente de Asturias). Uviéu: Academia de la Llingua Asturiana. Capidan, T. (1925). Meglenoromânii. Vol. 1: Istoria şi graiul lor. Bucarest: Cultura Naţională.

Capidan, T. (1932). Aromânii. Dialectul aromân. Bucarest: Imprimeria Naţională.

Carbonnelle, H. La formation des noms relatifs à l’action dans la morphologie protoromane:étude de la concurrence entre les sufixes */-ˈjon-e/, */-ˈor-e/ et */-ˈur-a/ [Tesis inédita, Sorbonne Université].

Comrie, B. & Thompson, S. A. (2007). Lexical nominalization. In T. Shopen (Ed.). Language Typology and Syntactic

Description. Vol. 3: Grammatical Categories and the Lexicon. Cambridge: Cambridge University Press.

Cooper, F. T. (1895). Word Formation in the Roman Sermo Plebeius. Hildesheim: Olms.

DALLA = Academia de la Llingua Asturiana. (Ed.). (2000). Diccionariu de la llingua asturiana. Uviéu: Academia de la Llingua Asturiana. https://www.diccionariu.alladixital.org/

DCVB = Alcover, A. M. & Moll, F. de B. (1950–1968). Diccionari català-valencià-balear (10 Vol.). Palma: Moll. https://dcvb.iec.cat/ [2a edición].

DELLA = García-Arias, X. L. (2017–2021). Diccionariu Etimolóxicu de la Llingua Asturiana. Uviéu: Universidá d’Uviéu/Academia de la Llingua Asturiana [7 vol.].

DÉRom = Buchi, É. & Schweickard, W. (Eds.). (2008–). Dictionnaire Étymologique Roman. Nancy: ATILF. http://www.atilf.fr/DERom

De Leidi, G. (1984). I sufissi nel friulano. Udine: Società Filologica Friulana.

DGLA = García-Arias, X. L. (2002–2004). Diccionario general de la lengua asturiana. Uviéu: Editorial Prensa Asturiana/ La Nueva España.

Dworkin, S. N. (2016). Do Romanists Need to Reconstruct Proto-Romance? The Case of the Dictionnaire Étymologique

Roman (DÉRom) Project. Zeitschrift für romanische Philologie 132, pp. 1–19.

Esher, L. & Sibille, J. (Eds.). (2024). Manuel de linguistique occitane. Berlin, Boston: De Gruyter. Fortson, B. W., IV. (2010). Indo-European Language and Culture. Hoboken: Wiley-Blackwell.

García-Arias, X. L. (2010). Los continuadores del suf. átonu ́-ŬLUS. Lletres Asturianes 103, pp. 7–16.

GHLA = García-Arias, X. L. (2003). Gramática histórica de la lengua asturiana. Uviéu: Academia de la Llingua Asturiana [2a edición].

GLlA = Academia de la Llingua Asturiana. (Ed.). (2001). Gramática de la Llingua Asturiana. Uviéu: Academia de la Llingua Asturiana [3er edición].

Hall, R. A., Jr. (1983). Comparative Romance grammar. Vol. 3: Proto-Romance morphology. Amsterdam, Philadelphia: Benjamins.

Leumann, M. (1977). Lateinische Laut- und Formenlehre. München: Beck [5ª edición].

Lundquist, J. & Yates, A. D. (2018). The morphology of Proto-Indo-European. En Klein, J., Joseph, B. & Fritz, M. (Eds.). Handbook of Comparative and Historical Indo-European Linguistics [Vol. 3], pp. 2079–2194. Berlin/ Boston: De Gruyter Mouton.

Malkiel, Y. (1970). Patterns of derivational afixation in the Cabraniego dialect of east-central Asturian. Berkeley: University of California Press.

Marchello-Nizia, C., Combettes, B., Prévost, S. & Scheer, T. (Eds.). (2020). Grande Grammaire Historique du Français.

Berlin, Boston: De Gruyter [2 Vol.].

Matzinger, J. (2008). Multiple suffixes and nominal word formation in Indo-European languages. En Steube, A. (Ed.),

The Discourse Potential of Inderspecified Structure, pp. 21-44.. Berlin, Boston: De Gruyter.

Meillet, A. (1933). Esquisse d’une histoire de la langue latine. París: Hachette [3er edición].

Menéndez-Fernández, C. E. (2020). Resultaos del sufixu -ĔLLU/-ĔLLA na onomástica de la documentación del Real

Hospiciu d’Uviéu (ss. XVIII-XIX). Lletres Asturianes 122, pp. 63–98.

Menéndez-Fernández, C. E. (2023). Delles notes sobre la respresentación gráfica de les sibilantes africaes predorsodentales nel asturianu medieval. Lletres Asturianes 128, pp. 6–37.

Merk, G. (1982). Les héritiers et les substituts du sufixe lat. –TIONE en Gallo-Romania. Lille: Atelier national de reproduction des thèses de l’Université Lille III.

Mertens, B. (2019). La morphologie dérivationnelle du protoroman : reconstruction du suffixe */-’ur-a/. Lletres Asturianes

, pp. 11–45.

Mertens, B. (2021). Le sufixe */-ˈur-a/. Recherches sur la morphologie dérivationnelle du protoroman. Berlin, Boston: De Gruyter.

Meyer-Lübke, W. (1895). Grammaire des langues romanes. París: Welter [Vol. 2].

Moll, F. de B. (2006). Gramàtica històrica catalana. València: Universitat de València [trad. por J. Martí].

Monge, F. (1978). -ción, -sión, -zón, y -ón: función y forma en los sufijos. N’Universidá d’Uviéu (Ed.). Estudios ofrecidos

a Emilio Alarcos Llorach, pp. 155–166. Uviéu: Universidá d’Uviéu [Vol. 2].

NO = Academia de la Llingua Asturiana. (Ed.). (2021). Normes ortográfiques. Uviéu: Academia de la Llingua Asturiana [8a edición].

Nunes, J. J. (1956). Compêndio de gramática histórica portuguesa. Fonética e morfologia. Lisboa: Teixeira [5a edición]. Nussbaum, A. J. (2006, xunu). Latin -(t)iōn- and relatives: The other shoe [Conferencia]. East Coast Indo-European Con-

ference XXV, Columbus.

Nyrop, K. (1908). Grammaire historique de la langue française. Vol. 3: Formation des mots. Leipzig, Nueva York, París: Harrassowitz/Stechert/Picard.

Olsen, B. A. (2004). The complex of nasal stems in Indo-European. En Clackson, J. & Olsen, B. A. (Eds.). Indo-European Word Formation: proceedings of the conference held at the University of Copenhagen October 20th-22nd 2000, pp. 215–248. Copenhagen: Museum Tusculanum.

Pascu, G. (1916). Sufixele românești. Bucarest: Edițiunea Academiei Române.

Pharies, D. A. (2002). Diccionario etimológico de los sufijos españoles y de otros elementos finales. Madrid: Gredos. Pola, E. (1952). La sufijación en el bable oriental. Boletín del Instituto de Estudios Asturianos 17, pp. 342–361.

Quellet, H. (1969). Les dérivés latins en -or. Étude lexicographique, statistique, morphologique et sémantique. París: Klincksieck.

Rădulescu-Sala, M. (Ed.). (2015). Formarea cuvintelor în limba română. Vol. 4/1: Sufixele. Derivarea nominală şi adver- bială. Bucarest: Editura Academiei Române.

Rainer, F. (2023). Origen de los nombres de acción del tipo esp. empujón, it. ruzzolone. Revue de Linguistique Romane 87,

pp. 321–339.

Rainer, F. (2024). El desarrollo de los sufijos -ICIUS e -ICIUS en la Iberorromania. Lletres Asturianes 130, pp. 6–37. Recasens, D. (2020). Palatalizations in the Romance languages. Oxford: Oxford Research Encyclopedias.

Rio-Torto, G. (Ed.). (2016). Gramática derivacional do português. Coimbra: Imprensa da Universidade de Coimbra

a edición].

Rohlfs, G. (2021). Grammatica storica della lingua italiana e die suoi dialetti. Vol. 3: Sintassi et formazione delle parole.

Bologna: Il Mulino [3er edición].

Sala, M. & Ionescu-Ruxăndoiu, L. (Eds.). (2018). Istoria limbii române. Bucarest: Univers Enciclopedic Gold/Academia Română [Vol. 1].

Sihler, A. L. (1995). New Comparative Grammar of Greek and Latin. Nueva York: Oxford University Press. Stüber, K. (1998). The Historical Morphology of n-Stems in Celtic. Maynooth: McCone.

TLF = Imbs, P. & Quemada, B. (Eds.). (1971–1994). Trésor de la langue française. Dictionnaire de la langue du XIXe et du

XXe siècle (1789–1960) (16 Vol.). París: Éditions du CNRS/Gallimard. http://atilf.atilf.fr/tlf.htm Väänänen, V. (1981). Introduction au latin vulgaire. París: Klincksieck [3er edición].

Weiss, M. (2020). Outline of the Historical and Comparative Grammar of Latin. Nueva York: Beech Stave Press [2a edición].

Baxaes

Los datos de baxaes inda nun tán disponibles.